Sunt mândru de preşedintele meu!

Un preşedinte de care suntem mandri. foto verticalnews. ro

Poate părea surprinzătoare mărturisirea mea, dar trebuie să fiu corect cu mine însumi şi să-i recunosc abilităţile de politician şi mare jucător de politică internaţională ale preşedintelui Băsescu.
Îl felicit astfel pentru modul în care şi-a “protejat informativ” vizita din SUA, vizită care era pe punctul de a fi dejucată de “analiştii vrăjmaşi”.

E drept că “protejarea informativă” a vizitei a însemnat lipsa unui protocol decent, nepublicarea agendei vizitei, lipsa unei conferinţe de presă comună cu preşedintele-gazdă sau măcar cu vice-preşedintele acestuia. Sunt mândru că astfel, preşedintele meu nu a fost primit cu aceeaşi opulenţă cu care au fost primiţi Ceauşescu sau preşedintele Poloniei. Aceasta, din cauza crizei economice prin care trec cele două popoare american şi român. Sunt convins că nevoia de a face economie şi nu lipsa de importanţă a vizitei, a făcut ca protocolul să nu fie ca pentru un şef de stat.

Succesul diplomatic uriaş înregistrat – mă refer la întâlnirea de 25 de minute cu preşedintele SUA – supranumit “licuriciul cel mare”, a făcut deja înconjorul mapamondului. E drept, prin birourile ambasadorilor români acreditaţi pe aiurea.

Doar Rusia a remarcat lipsa de acasă a distinsului preşedinte.

Cu acest prilej, îl felicit pe preşedinte pentru abilitatea de a oferi  priomordialitate lobistului de la Lokheed Martin (e drept, fost)  – actualmente ambasador american la Bucureşti – pentru a anunţa că România va achiziţiona avioane F-16, noi, de la… Lokheed Martin. E bine că acesta ne-a spus că achiziţia o vom face împreună cu Croaţia şi Bulgaria.

E drept că problema securităţii naţionale, în speţă securitatea spaţiului aerian românesc, e prea minoră pentru un preşedinte jucător în arena internaţională – iar aceasta, pentru că arena naţională se pare că e prea strâmtă pentru jocul internaţional prea amplu al distinsului preşedinte.

Ma bucur că astfel, cu anunţul ambasadorului american, se închide cercul vizitei prezidenţiale în SUA, transformând-o dintr-una misterioasă într-una… să zicem, dubioasă.

Eu totuşi sper că declaraţia ambasadorului a fost făcută pe fond de oboseală, că doar n-o fi uitat preşedintele meu să ne spună că România va cumpăra avioane de luptă de câteva miliarde de dolari?

Raul Dăncuţă

15 septembrie 2011

What Next?

Related Articles

2 Responses to "Sunt mândru de preşedintele meu!"

  1. Altfel says:

    Autorule,
    Te invidiez ca … n-am scris eu acest articol! Bine-ai zis … ce-ai scris.

  2. PLANO10 says:

    A tinut cam mult, 25 de minute, licuriciul cel mare! Si… nu parea asa de batran! :)