Statul Copiilor

Parlamentul Copiilor . foto zurli.ro

Parlamentul Copiilor . foto zurli.ro

De la vlãdicã pânã la opincã, am auzit diverşi cetãţeni perorând împotriva statului. Cã statul nu trebuie sã asigure nu ştiu ce. Cã statul nu poate sã asigure alt nu ştiu ce. Cã statul nu e bine sã se amestece în nu ştiu ce. Cã statul n-are treabã cu alte nuştiuce-uri. Cã zice aşa un nea Cutare, sau nu neica Nimeni, pot sã înţeleg. Fiecare zice ce zice, în funcţie de ceea ce are în propriul cap. Mirarea, însã, mã copleşeşte atunci când îi aud vorbind aşa pe unii care, cicã, reprezintã chiar statul. Adicã, unii care au lefuri grase tocmai pentru cã “ei sunt statul“. Inclusiv ãla de-i place sã-şi zicã “şeful statului” a fãcut asemenea afirmaţii, iar dupã el s-au luat şi unii miniştri, ba chiar şi o caricaturã de premier provenit din papagal.
Pãi, dacã asta este credinţa lor, eu le-aş propune sã se dea dracului la o parte şi sã-i lase pe alţii sã ocupe funcţiile alea de stat, pe care le ocupã ei fãrã sã ştie de ce. Cum ar fi, de exemplu, nişte copii. Cã ei, copiii, nu şi-ar lua în derâdere funcţiile.
continuarea pe altfel.wordpress.com

What Next?

Related Articles