Rezolvarea problemelor de mediu va costa mii de miliarde de dolari

Un acord la conferinţa ONU pentru climă de la Copenhaga va costa economia mondială mii de miliarde de dolari în următoarele decenii, o sumă semnificativă, dar relativ mică faţă de valoarea totală a economiei lumii.

Dacă negociatorii vor ajunge la un acord la conferinţa pentru climă de la Copenhaga, vor fi necesare schimbări profunde în producţia de energie, dislocări în modul de viaţă al oamenilor, schimbări în agricultură şi crearea de pieţe noi şi complexe pentru tranzacţionarea drepturilor de emisie de dioxid de carbon. Toate acestea vor costa mii de miliarde de dolari în următoarele câteva decenii.

Numai în infrastructura energetică pe care delegaţii la conferinţa ONU o vor stabili, potrivit aşteptărilor, în următoarele zile vor trebui investite peste 10 mii de miliarde de euro pentru perioada 2010-2030, potrivit estimărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

Agenţia a dat asigurări că acest cost va fi plătit relativ încet şi va fi acoperit, în mare măsură, de beneficiile economice generate de noi locuri de muncă, nivel crescut de viaţă, resurse energetice mai sigure şi risc redus de catastrofe climatice. Majoritatea investiţiilor ar urma să provină din sectorul privat, potrivit agenţiei.

În plus, grupul Project Catalyst, o iniţiativă a Uniunii Europene şi a unui ONG din San Francisco, ClimateWorks, care a ajutat la definirea negocierilor de la Copenhaga, apreciază că circa 100 de miliarde de dolari vor fi necesari până în 2020 pentru finanţarea programelor pentru contracararea efectelor schimbării climatice în ţările în curs de dezvoltare.

Aproximativ jumătate din această sumă ar putea proveni de pe piaţa drepturilor de emisie de dioxid de carbon. În total, până în 2020, această piaţă ar putea atinge circa 2.000 de miliarde de dolari pe an.

Între 10 şi 20 de miliarde ar putea proveni din taxele pe combustibil impuse în aviaţie şi transport naval, iar restul din împrumuturi şi granturi oferite de ţările industrializate celor mai sărace. Aceste ultime 25-35 de miliarde de dolari ar putea fi împărţite între Statele Unite, Uniunea Europeană şi Canada şi Japonia şi Australia.

sursa: New York Times

What Next?

Related Articles