Reţelele sociale pot determina o nouă cetăţenie?

retele sociale. foto rtv

retele sociale. foto rtv

În epoca contemporană, puterea își definește un nou spaţiu de control: internetul şi reţelele sociale, unde există, deocamdată, o nouă transparenţă democratică. Pretutindeni în lume, oamenii de rând nu se mai mulţumesc doar cu exprimarea concretă a spiritului civic, odată la fiecare patru ani, în timp ce altcineva le decide soarta de zi cu zi. Puterea, privată de esenţa ei, se transformă într-o cochilie goală, plasată între diferitele centre de putere. Asistăm la apariţia unei noi forme de “cetăţenie”, posibil, în măsură să anuleze recidivele nefaste ale oricărui guvern.

Criza economică mondială, măsurile de austeritate, autoritarismul și nivelul de trai pe de-o parte, dar și accesul nelimitat la internet, care amplifică ușurinta accesării, organizării și informării, pe de altă parte – au determinat o “trezire” a societății civile din întreaga lume. De aici nu a mai fost decât un pas pentru ca opinia publică să reacționeze și la alte cazuri de interes general și să se solidarizeze: fie că vorbim de Primăvara Arabă – inițiată la sfârșitul anului 2010 și care continuă și în present – fie că ne referim la protestele din ultimele 40 de zile din Bulgaria. Societatea civilă nu mai agreează derapajele politice și sancționează guvernanții pentru faptele lor. Iar în acest context, internetul și rețelele sociale joacă un rol foarte important în organizarea şi exprimarea propriu-zisă a acestor atitudini.

Este vorba despre formarea unui nou spaţiu – prin intermediul structurilor civice – de reţea, care probabil va duce la transformarea partidelor politice tradiţionale. Această nouă democraţie,  “zămislită” din reţelele sociale poate sparge status quo-ul actual și forma o nouă suveranitate la nivelul statelor.

Conducătorii ţărilor care se confruntă cu demonstrații de amploare a maselor nu reuşesc să înţeleagă că noua cetăţenie a reţelelor sociale a curmat legătura tradiţională dintre guvernanți și guvernați, aceștia din urmă devenind mult mai dinamici și mai activi în ceea ce privește exprimarea nemulțumirilor.

Internetul și rețelele sociale trec de spiritul teritoriului național. În 17 decembrie 2010, sinuciderea prin auto-incendiere a unui vânzător de fructe tunisian în semn de protest, a condus la ceea ce avea să fie numită Primăvara Arabă. Ceea ce inițial părea un caz izolat de protest împotriva autorităților locale a câștigat rapid o semnificație mult mai amplă, întrucât a fost urmată de o serie de demonstrații în lanț care au zdruncinat regimurile autocrate din întreaga lume arabă. Un an mai târziu, trei dictatori longevivi – Zine El Abidine Ben Ali în Tunisia, Hosni Mubarak în Egypt și Muammar el-Qaddafi în Libia – au fost înlăturați, dupa violențe de diferita amploare.

Difuzarea pe Internet a imaginilor din Tunisia a furnizat tinerilor egipteni educați mijloace semnificative, fără precedent, de auto-organizare, meritul fiind și al canalelor prin satelit arabe și jurnaliștilor care au transmis imagini extrem de vii cu revolte din toate țările din lumea arabă.

Din Maroc în Iordania, în Yemen și Bahrain, un semn de solidaritate națională a ieșit la iveală între cetățenii lumii arabe, din diferite medii și convingeri politice, din lupta lor comună împotriva opresiunii, împotriva stabilității politice a conducătorilor, devenită o problemă, împotriva umilinței sărăciei.

Această generație a crescut în era internetului. Aproape din copilărie, au fost conectați la informații și nenumărate surse de comunicare. Online, au luat parte la o lume care era foarte diferită de cea pe care o trăiau în realitate. Ei au experimentat libertatea de a-și exprima punctele de vedere și de a se asocia cu cine aleg. În chat-uri web, bloguri și pe Twitter/Facebook, tinerii preocupați discutau despre brutalitatea poliției, nepotisme, mariaje corupte de afaceri și politică. Ei i-au citat pe Žižek, Gandhi, John Lennon și JFK. Și, împreună cu alți activiști la nivel mondial, au vorbit despre justiția și egalitatea socială, învățarea limbii drepturilor omului, libertate și democrație.

Astfel, în umbra statului lor paternalist și răzbunător, tineretul egiptean de astăzi a ajuns să înțeleagă ceea ce ar putea însemna să fii un cetățean într-un sens propriu. Pe site-urile social-networking precum Facebook și Twitter, tineri activiști au atras un număr mare de adepți, și au chemat pe egipteni să se alăture într-o revoluție împotriva tiraniei regimului lor corupt. Ascultand strigătele de libertate din apropierea lor, în Tunisia, au planificat și coordonat revolta, reunind sute de mii de oameni în Piața Tahrir pentru a protesta pașnic și a cere drepturi civile și politice.

Din păcate, mobilizarea poate cunoaște și o fațetă negativă, în funcție de scopul său final. Internetul, în calitatea sa de structura răspândită la nivel global, poate deveni baza reţelelor teroriste sau al atacurilor cibernetice. Internetul și rețelele sociale se pot contura ca o interfaţă între radicali şi susţinătorii acestora, ca un forum de dezbatere ce pune la dispoziţia militanţilor informaţii tactice şi strategice importante.

Internetul si rețelele sociale definesc astăzi revoluția informațiilor. Logica acestui demers este cu atât mai important, cu cât unul dintre scopurile sale devine cel de a recruta noi adepţi pe diferite probleme de interes, pașnice sau mai puțin pașnice.

Atentatele din Londra, Madrid, dar şi cazuri de autoradicalizare din Germania, Olanda sau Suedia, subliniază rolul internetului în calitate de factor care facilitează procesul de radicalizare. Spre exemplu, în urma anchetei derulate cu ocazia atentatelor din Madrid, s-au găsit peste 50 de manuale militare descărcate de pe internet.

În alte situaţii, postările islamiştilor radicali pe internet concură la radicalizarea tinerilor musulmani imigranţi de a doua generaţie, aflaţi în căutarea unui model. Forumurile de socializare devin liniile de legătură între cei care împărtăşesc viziuni radicale cu privire la jihad, membrilor forumului revenindu-le sarcini importante ca apărarea mujahedinilor, distribuirea link-urilor propagandistice sau perceperea mujahedinilor într-o manieră constructivă.

Site-urile de networking social cresc exponențial ca număr de vizitatori unici, atât în rândul tinerilor, cât şi al populației adulte. Cum tinerii utilizatori înaintează în vârstă, există o probabilitate mare să îşi continue activitatea de implicare politică în cadrul acestor rețele online, “proliferând-o” către următoarele generații. Pe măsură ce fac acest lucru, site-urile de networking social vor continua să devină din ce în ce mai influente în „lumea reală” a politicii.

Surse:

Daniela SPÎNU, Internetul şi radicalizarea migranţilor musulmani din vestul Europei. Riscuri ale societăţii cunoaşterii., Revista Romana de Studii de Intelligence, nr 6/ dec 2011, Bucuresti

Bogdan IVAŞCU, Retelele sociale online si participarea politica, Revista Antropomedia, 2010, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu

Shahine, H. Selim, “Youth and the Revolution in Egypt” în Anthropology Today, Vol. 27, No. 2, April 2011

 

Bianca Simion, InfoMondo

 

 

 

What Next?

Related Articles