Puterea informaţiei şi rolul activităţii de intelligence în ecuaţia securităţii naţionale – Cap. I

sigla DSI. foto dsj.institute.ubbcluj

sigla DSI. foto dsj.institute.ubbcluj

1. Securitatea – concept integrat, multidimensional

Începutul de secol XXI este  caracterizat de incertitudini, riscuri asimetrice, acutizarea conflictelor, proliferarea terorismului şi de lupta pentru deţinerea informaţiei. Altfel spus, competiţiile dintre actorii mediului de securitate global nu se mai poartă din perspectiva cuceririlor teritoriale, ci din cea a supremaţiei economice, strategice, informaţionale sau tehnologice.
Din aceste considerente, se ajunge la concluzia că volatilitatea mediului de securitate internaţional determină o schimbare a modului de identificare, gestionare şi combatere a surselor generatoare de risc şi pericole. Mai exact, ameninţările capată un caracter transfrontalier, iar factorii decizionali sunt puşi în situaţia de a găsi soluţii novatoare, de fiecare dată când se confruntă cu o problemă ce tinde să aducă atingere stabilităţii naţionale.

“Securitatea nu mai este definită cu ajutorul parametrilor militari”.  Securitatea unui stat  este astăzi multidimensională. Vorbim de “securitate” ca şi concept integrat care are în vedere atât aspecte legate de  economie, infrastructuri critice, de individ, dar şi de societate.

În această dinamică, informaţia  intră în joc ca vector decisiv. Datorită caracterului incert al agresiunilor şi al imposibilităţii contracarării lor, informaţia sensibilă devine din ce în ce mai preţioasă. “Sistemul internaţional de securitate nu ar putea funcţiona fără informaţie, iar nivelurile acestuia supravieţuiesc datorită acestor tipuri de informaţie”.

Fără îndoială, informaţia publică nu mai are capacitatea de a oferi structurilor decizionale “acele pârghii de cunoaştere” necesare pentru a putea identifica adevăratele intenţii ale adversarilor, “pentru a putea face diferenţa dintre realitate strategică şi război mediatic sau de propagandă,  dintre  “interese şi obiective punctuale”. Este de reţinut faptul că, puterea informaţiei reiese tocmai din valoarea pe care aceasta o are, din impactul valorificării ei  şi din lupta pentru controlul acesteia.

Informaţia reprezintă o componentă esenţială a  securităţii, însă dacă nu este privită prin prisma obiectivităţii sau utilităţii ei şi este folosită abuziv, aceasta poate deveni “primejdios de deruntantă, irelevantă şi extrem de costisitoare”.

În altă  ordine de idei, “informaţia şi informarea” reprezintă astăzi ”funcţia şi logica” structurilor de intelligence, elemente cruciale în asigurarea securităţii şi stabilităţii, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

Este de la sine înţeles că odată cu schimbarea naturii riscurilor şi ameninţărilor, tipologia conflictelor se diversifică, iar acestea nu se mai desfăşoară doar în teatrul de operaţiuni, ci şi în plan economic, cibernetic/virtual sau  în influenţarea opiniei publice. Practic, liderii politici pot apela fie la diverse tehnici de manipulare, fie la discursuri populiste, fie la dezinformare, cu scopul de  a influenţa opinia publică.

Livia Todirica, InfoMondo

Surse:
Ovidiu Frăţilă, Iosif Solomon, Intelligence – coordonată a ecuaţiei de securitate naţională şi globală, Revista Gândirea militară românească, nr. 1/2013, 32-46, p. 34, 35;

George Cristian Maior, Cunoaşterea strategică în era globalizării, în: George Cristian Maior (coordonator), Un război al minţii: Intelligence, servicii de informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI, Editura Rao, Bucureşti, 2010, pp.  26-27;

Corneliu Pivariu, Lumea secretelor. O modalitate de a înţelege informaţiile strategice, ed. Pastel, Braşov, 2007, p. 261;
Mireille Rădoi, Serviciile de informaţii şi decizia politică, ed. Tritonic, Bucureşti, 2003, p. 123.

What Next?

Related Articles