Paul Lambrino şi himerele unei „regalităţi” inexistente

O mare familie fericita - foto MEDIAFAx

Decizia de ieri, 14 februarie, a ICCJ vine să recunoască interesul Republicii pentru instituţia Regală. Dar acest lucru nu ar trebui să înceapă cumva cu recunoaşterea, de către acelaşi ICCJ, a ilegalităţii actului forţat de abdicare din 1947?

După 21 de ani de lupte în tribunale, Paul Lambrino clamează o victorie „a la Pirus” asupra Familiei în care vrea să intre cu forţa. Decizia de ieri a ICCJ aduce o slabă consolare ramurii nelegitime create de  Carol al II-lea prin succesivele sale acte de dezertare, abandon şi abdicare de acum peste 80 de ani.

Ce constată ICCJ?

Justiţia română, indiferent de nivelul ei, nu poate constata decât ceea ce se cunoaşte şi Istoria deja a statuat: că Mircea Grigore Lambrino este fiul biologic al lui Carol al II-lea şi, drept consecinţă, Paul Lambrino îi este nepot biologic. Până  aici nu este nimic de comentat sau de contestat. În definitiv, legile biologice şi natura umană nu pot fi întrerupte sau declarate nule.

Tot Justiţia română constată că Paul Lambrino are dreptul să fie succesor al moştenirea tatălui şi bunicului său. O moştenire de care să se leagă, de fapt, tot acest proces prin care Paul Lambrino a încercat să ducă în derizoriu instituţia Casei Regale. „Moştenirea” pe care i-o acordă de fapt ICCJ prin decizia sa nu este altceva decât masa succesorală mobilă sau imobilă a lui Carol al II-lea, cu alte cuvinte averea bunicului. O avere şi o moştenire pe care nimeni nu i-a  contestat-o niciodată, dar care, din nefericire pentru domnul Lambrino nici nu prea există. Regele Ferdinand avea să-l dezmoştenească, în 1926, de altfel pe Carol al II-lea după momentul dezertării, căsătoriei nerecunoscute şi al abdicării, lăsând prin testament practic  întreaga moştenire nepotului său, care avea să devină Regele Mihai.

„Anulez dispoziţia cuprinsă în acest testament prin care lăsam fiului meu Carol toată cotitatea disponibilă şi hotărârea de a cuprinde în partea sa de moştenire întreaga moşie Sinaia Predeal împreună cu castelul Peleş şi celelalte castele, clădiri şi stabilimente, cu sarcinile prevăzute în acest testament pentru Castelul Pelişor, precum anulez şi legatul caselor şi clădirilor din Bucureşti absolut necesare.

Hotărăsc ca toată această cotitate disponibilă, atât imobilele de pe Valea Prahovei, cu sarcinile prevăzute, ca şi cele din Bucureşti, care sunt absolut necesare viitorului rege, să revină urmaşului meu pe tronul României din familia mea, iar în timpul minorităţii sale să se bucure de folosinţa şi de veniturile lor iubita mea soţie Regina Maria.

Luând aceste noi dispoziţii potrivit dorinţei ce întotdeauna am avut de a spori mijloacele noului Rege al României, rog Cerul ca să ajute pe iubitul meu fiu Carol în noua viaţă ce singur şi împotriva voinţei noastre şi-a ales-o şi să facă urmările acestei alegeri cât mai uşoare pentru el şi pentru ţară” (Codicilul Testamentului Regelui Ferdinand, 11 ianuarie 1926).

Problema regalităţii

Dincolo de aspectele patrimoniale, rămâne însă fervoarea cu care Paul Lambrino încearcă să se insereze cu forţa într-o familie care nici nu-l doreşte  şi nici nu-i aparţine. De altfel, comunicatul Casei Regale nu lasă nicio îndoială în această privinţă: „Această decizie nu creează niciun drept dinastic şi nici nu stabileşte apartenenţa persoanei sus-numite (Mircea Grigore Lambrino, tatăl lui Paul Lambrino,  n.r.), astăzi decedată, la Familia Regală. Aceasta este valabil şi pentru descendenţii săi, indiferent cine ar fi aceştia. În poziţia sa de Şef al Familiei Regale a României, Majestatea Sa Regele Mihai I este singurul care se poate pronunţa asupra chestiunilor dinastice”. (www.princeradublog.ro)

Deloc surprinzătoare însă bucuria afişată (pe Twitter!) a familiei Băsescu (vezi felicitările adresate „prinţului Paul” de Elena Băsescu). O poziţie care, asociată cu alte gesturi ostentative făcute de Traian Băsescu (vezi botezul „regal”), apropie periculos de mult pe preşedinte de atitudinea comunist anti-regală exprimată de PRM.

Contrar a ceea ce a afişat ieri mai toată presa şi majoritatea agenţiilor de  ştiri, decizia ICCJ nu-l face pe Paul Lambrino membru al Casei sau Familiei Regale, ci îi acordă acestuia dreptul de a se intitula nepot al lui Carol al II-lea. Atât! Şi-i mai dă acestuia speranţa că măcar unele dintre zecile de acţiuni de revendicare a diverse „averi” închipuite vor avea mai mari sorţi de izbândă în faţa instanţelor. De aceea nu este exclus ca, în viitorul apropiat, să vedem două fenomene: pe de o parte, o nouă strângere a legăturilor dintre Paul Lambrino şi „familia prezidenţială”, cea care nu admite existenţa unor personalităţi mai valoroase decât preşedintele, iar pe de altă parte, o serie năucitoare de revendicări ale Palatului Peleş sau a altor „domenii regale”.

Cât despre presupusa regalitate, ea a fost anulată încă din momentul în care Carol al II-lea a ales între exerciţiul de rege şi o căsătorie în afara legilor valabile la  acel moment.

Ovidiu Mihalache, Qmagazine

What Next?

Recent Articles