M-am săturat să mi se spună

m-am saturat!foto channahbella.worldpress

M-am săturat să mi se spună de către unii sau alţii, că  mint când spun că-s bucureştean, doar pentru că nu am tupeu, nu mă bag în faţă, nu sunt un profitor, sau pentru că nu arunc pe jos.

M-am săturat să explic că dacă ia cineva la puricat locuitorii din capitală, puţini sunt de cel puţin două generaţii aici, poate maxim 20%, restul sunt veniţi din toată ţara, ca la El Dorado.

M-am săturat să răspund mereu acuzelor foarte acide la adresa bucureştenilor, acuzatorii bazându-se de multe ori pe legende şi prejudecăţi preluate de la alţii, ei nefiind în Bucureşti decât arareori.

M-am săturat să ne batem cu cărămida în piept că suntem mai buni sau mai deştepţi decât alţii, doar pentru că ne-am născut nu ştiu unde.

De fapt, mă întreb şi eu ce ne poate uni în aceste vremuri tulburi. Deocamdată, pot să mă refer la două lucruri, amândouă însă cam negative. Primul ar fi un egoism specific. Acesta cred că şi uneşte pe mulţi în găşti, grupuri de interese, grupuleţe etc. Cred că al doilea element care ne uneşte îl constituie antipatiile. Probabil e şi acesta unul din efectele “democraţiei noastre originale”.

Nu pot însă, în acest context, să nu mă întreb şi dacă noi suntem pregătiţi pentru democraţie, pentru că uneori am senzaţia că nu prea o luăm în serios. Mulţi vor spune, ori vor zâmbi a rîde: Uite cine vorbeşte de democraţie!!?? Un (fost) militar! Spun asta pentru că, în anii cât m-am aflat la post la Misiunea de la NATO din Bruxelles, am observat că unul din punctele forte ale democraţiei occidentale îl constituie respectarea legii, a regulilor instituţionalizate. “Respectă regula!” – acesta era un leit motiv obsedant. Respectă, deci, regulile jocului.

Mă mai întreb şi ce şanse avem să trăim bine. Caaalm! Nu spun “Să trăiţi bine!” cum ne-au zis alţii… Vom trăi, cu siguranţă, doar dacă ne vom trezi şi vom învăţa, în sfârşit, că nu alţii decid mulţumirile sau nefericirile noastre, ci noi înşine. Nu e o chestie de patriotism deşănţat, ci este o problemă de luciditate şi de voinţă atât naţională, cât şi individuală.

Eu sunt optimist! Ce ar fi dacă ne-am concentra energia în mod pozitiv? Să facem in aşa fel încât, România să arate curată şi frumoasă peste tot, cu oameni cinstiţi şi harnici, care să se ţină de cuvânt, să fie mândri că sunt români şi nu neapărat ardeleni, munteni, bănăţeni, olteni, moldoveni, regăţeni. Pentru mine, cuvântul dat este miezul fiinţei omeneşti. “Unde e vorba, este şi sufletul”. Şi mai sper că intrarea în Uniunea Europeană să ne fi adus şi o creştere a responsabilizării noastre asupra lucrului bine făcut.

Probabil că uneori suntem luaţi de val şi uităm de lucrurile importante, de priorităţi. Uităm şi de educaţie, spre exemplu. Iar dacă nu o uităm, o lăsăm ceva mai deoparte, neconsiderând-o o prioritate a vremurilor prezente. A dat integrarea europeană peste noi şi ne-a cam prins cu casă “nemăturată” şi încercăm, în grabă, să ascundem gunoiul sub preş. Nu aveţi această senzaţie?!

Unii cred că este mai important să fim la modă, “trendy” – cum se spune mai nou, decât să fii aşa cum crezi tu însuţi că e bine.

Ar fi mai util să ne ocupăm de construcţie şi nu doar de cărat materialele de construcţie. Iar dacă adăugăm şi puţin umor în procesul pozitiv de construcţie efectivă vom avea succes european şi naţional garantat.

Ar fi mai util dacă domnii politicieni “s-ar da jos” din televizor şi ar mai lua-o la pas prin ţară, să regăsească poporul alegător (de care îşi aduc aminte doar în campanile electorale!) şi să încerce să înveţe şi să înţeleagă această ţară. Niciodată nu-i prea târziu să înveţi ceva! Altfel, “vom rătăci în tranziţie” pe termen nelimitat.

Şi ar fi “naşpa”, cum zic “băieţii de băieţi”, prin cartierul România!

Dorel Pietrăreanu

What Next?

Recent Articles