Libanul are un nou preşedinte, dar vechile probleme încă rămân

alegeri Liban. foto jurnal.md“Trebuie să ne desprindem de trecut pentru a construi viitorul şi a întoarce paginile sumbre ale istoriei noastre” (Michel Aoun – 28 ianuarie 2016).  La 31 octombrie 2016 parlamentul libanez a pus capăt celei mai lungi perioade din istoria Libanului fără preşedinte (29 de luni de la încheierea mandatului preşedintelui Michel Suleiman – mai 2014), după 45 de sesiuni parlamentare în care nici un candidat nu a putut ajunge la cvorumul necesar pentru a fi ales. Noul preşedinte este generalul Michel Aoun, a cărei alegere fusese deja previzionată, printre alţii, de longevivul (prima oară ales la 20 octombrie 1992 şi reales de mai multe ori) preşedinte al Parlamentului libanez, Nabih Berri, preşedintele mişcării Amal (din 1980).

Generalul Michel Aoun (născut 18 februarie 1935) poate fi considerat o personalitate legendară a Libanului. A fost avansat general în 1984 şi în acelaşi an a fost numit comandatul şef al armatei libaneze. Pregătirea sa militară include stagii de pregătire în Franţa dar şi în SUA. Între 22 septembrie 1988 şi 13 octombrie 1990 îndeplineşte funcţia de prim-ministru desemnat de preşedintele Amine Gemayel la terminarea mandatului său (decizie controversată şi care a dus la existenţa în paralel a două guverne, unul condus de generalul Aoun, celălalt de premierul Selim Hoss). La 14 martie 1989 Aoun declară războiul de eliberare (împotriva forţelor armate siriene), iar la 13 octombrie armata siriană puternic sprijinită de aviaţie atacă zona controlată de Aoun inclusiv palatul prezidenţial de la Baabda, omorând sute de militari şi civili libanezi. Generalul Aoun se refugiază în cele din urmă la ambasada franceză din Beirut ,fiind apoi evacuat, printr-o operaţie a serviciilor de informaţii şi armatei franceze şi primeşte azil politic în Franţa, unde rămâne 15 ani – până în 2005, revenind la Beirut la 7 mai 2005, 11 zile după retragerea trupelor siriene din Liban, fiind aclamat de sute de mii de libanezi pe străzile Beirutului.

continuarea pe www.ingepo.ro

Corneliu PIVARIU

What Next?

Related Articles