Instiintarile lui Boc catre popor!

Deşi a fost duminică, deşi a plouat cu găleata, nimic nu a stat în calea premierului Boc şi a încă 5 miniştri (Blaga, Udrea, Vlădescu, Şeitan şi Funeriu) să organizeze o videoconferinţă cu prefecţii, subprefecţii şi şefii deconcentratelor din România. Motivul: premierul era nerăbdător să comunice autorităţilor din teritoriu, “printr-o informare directă, de la sursă”, fără agenţii de presă care să interpreteze ele cum vor, de ce sunt necesare măsurile de austeritate pe care Executivul vrea să-şi asume răspunderea. Cu o mină destul de optimistă (aceasta, deoarece am participat în calitate de jurnalistă la videoconferinţă) Emil Boc a declarat întru început următoarele: Vreau însă să ştiţi că ele (n.r. măsurile de austeritate) sunt absolut necesare României în acest moment şi practic acest Guvern nu are nici o vină în esenţă că trebuie să impună aceste măsuri determinate de suprapunerea nefericită a două crize majore” (sic). Acest guvern nu are nicio vină!!!

(continuarea, pentru doritori,  pe blog InfoMondo)

După care, a urmat succinta caracterizare a celor 2 crize:

“În primul rând, aş vorbi de o criză internă a deficitului structural al României din ultimii douăzeci de ani şi accentuat în 2007 şi în 2008 şi, în al doilea rând, de suprapunerea peste această temă internă a unei crize economice globale”, a spus Boc.

“România consumă mai mult decât produce!” a tunat parcă vocea premierului. Afirmaţia nu era în premieră, pentru că ea fusese făcută în urmă cu câteva zile în urmă şi de “tătucul” Băsescu.

“Din totalul bugetului 100%, aşa cum ştiţi, 63% sunt cheltuieli cu salarii, pensii şi asistenţă socială. Dacă la aceşti 63% din totalul bugetului mai adăugăm serviciul datoriei publice externe, ce datorii mai avem din 1989 încoace (n.r. bine că nu de la ‘907!!) de plătit, plus contribuţia la Uniunea Europeană ajungem la 70% din buget, cheltuieli obligatorii, fără să facem niciun fel de investiţie”, a explicat premierul.

“Din restul de 30% acoperim cheltuielile de funcţionare ale spitalelor, ale şcolilor, ale justiţiei, ale armatei, ale poliţiei, şi ne rămân extrem de puţini bani pentru a promova cu adevărat investiţii care să genereze locuri de muncă”!
Apoi, asemeni unui şcolar cu temele bine făcute, ne-a prezentat nişte grafice şi a dat citire cifrelor de pe graficele cu pricina.

Din citirea şi interpretarea graficelor, ar fi rezultat, cică, ruptura echilibrului dintre “productivitate şi salarii”.
La ruperea acestui echilibru au contribuit şi celelalte guverne care “în anii 2007 şi în anii 2008″ au dat 20 de Ordonanţe de guvern pentru mărire de salarii şi pensii, 20 de acte normative prin care s-au mărit salariile şi pensiile, 9 în 2007, 11 în 2008″. (Tăricene, Tăricene, ce făcuşi, băiatule, naţiunii? Ai mărit salariile şi pensiile când România era în creştere economică?)

Apoi, Emi Boc, privindu-ne din televizor, ne-a întrebat sau s-a întrebat: “A crescut productivitatea în România în această perioada cu 100%?
Şi tot el singur a dat răspunsul (pentru că noi, cei de acolo, nu am fi dat răspunsul corect): “Din nefericire nu! Dimpotrivă, cheltuielile cu salariile, cu pensiile, cu asistenţa socială, practic, de cele mai multe ori s-au dublat!” Dixit.

A urmat apoi o încadrare -căci aşa aş numi-o, în marea familie europeană aflată în criză. Familie din care România face parte. Mă refer la “încadrare” vis-a-vis de celelalte state UE care au luat nişte măsuri de austeritate zdrobitoare, după spusele lui Boc. Austeritate se potriveşte doar acelor ţări, la noi, se numeşte “pauperizare”. Şi mă mir că premierul confundă aceşti termeni, pentru că, din câte ştiu, este şi istoric. Vă voi reţine timpul şi atenţia exemplificând cu ceea ce a spus Boc:
“În Grecia vedeţi creşterea TVA de la 19% la 23%, pensiile reduse cu 10%, vârsta de pensionare ridicata de la 60 la 65 de ani, fiind egală cu vârsta de pensionare a bărbaţilor.

În Lituania s-au redus cheltuielile publice cu 30%, salariile din sectorul public au fost reduse cu 20%, în unele cazuri până la 30%, au concediat 20% din personalul bugetar, pensiile au fost reduse cu 11%, impozitul pe profit a crescut de la 15 la 20, TVA-ul de la 18 la 21. Sau în Letonia, salariile din sectorul public au scăzut cu 28% în medie, majorarea impozitului pe venit de la 16 la 23, TVA de la 18 la 21%.

Mai nou, Marea Britanie a anunţat un plan de diminuare cu 6,24 miliarde de lire sterline a cheltuielilor din sectorul public. Italia a anunţat un program de reducere a cheltuielilor publice cu 24 de miliarde de euro pentru următorii doi ani, în vederea corectării deficitului bugetar.

Franţa a anunţat un program de reducere a cheltuielilor bugetare cu 5 miliarde de euro.

Germania pregăteşte un program de reducere a cheltuielilor bugetare cu cel puţin 10 miliarde de euro anual, până în 2016. Apropos, Germania a anunţat că a ieşit din recesiune!!

Şi din nou a căzut peste noi, cei prezenţi, zgribuliţi de ploaie şi de frig, concluzia:
Deci, cine crede că România este într-un turn de fildeş şi este izolată de ce se întâmpla în lume se înşeală! Suntem dependenţi de ce se întâmpla pe pieţele europene şi, după cum vedeţi, aceste programe de austeritate sunt peste tot în Europa si în lume!” Probabil, pe vremea lui “împuşcatu ar fi urmat aplauze furtunoase. Poate că dacă am fi bătut din palme ne mai încălzeam şi gâdilam, totodată, şi orgoliul premierului. Făceam două lucruri bune…

Şi iaca, brusc ne scoate din turnul de fildeş, şi ne arată scânteiuţa de la capătul tunelului: “Am ales o soluţie! Să dăm posibilitatea mediului privat şi investiţiilor şi locurilor de muncă să asigure dezvoltarea ţării, să putem relua creşterea salariilor şi a pensiilor pe bază sănătoasă, să nu scădem puterea de cumpărare a oamenilor, să nu scăpăm de sub control cursul euro-leu, oamenii să-şi poată conserva posibilitatea de a returna creditele pe care le au, pentru ca era foarte simplu să lăsăm inflaţia să scape de sub control”. Aşa o frază lungă, că noroc cu reportofonul şi cu site-ul guvernului…

“Vreau să ştiţi că nu se diminuează, prin legile pe care le propunem, următoarele lucruri: salariul minim de 600 de lei nu se diminuează. Deci, nimeni în această ţară nu va coborî ca salariu sub 600 de lei. Deci, dacă în urma reducerii cu 25% ar trebui să coboare salariul sub 600 de lei, el nu coboară, rămâne la 600 de lei.

De asemenea, pentru pensionari, nimeni în această ţară nu va avea o pensie minimă sub pragul de 350 de lei. Pensia minimă garantată rămâne valabilă şi, ca o formă de protejare pentru categoriile vulnerabile, nu va fi afectată. Venitul minim garantat se păstrează, dar el va fi restrâns doar la persoane care, cu adevărat, au nevoie de acest venit minim garantat, şi o să vă explic cum funcţionează acest venit minim garantat.

De asemenea, bursele pentru studenţi, pentru doctoranzi, pentru elevi de liceu, pentru auditorii de justiţie, renta viageră acordată sportivilor de performanţă, nu sunt afectate.
Pentru venitul minim garantat, vreau să înţelegeţi cum funcţionează. Astăzi, o persoană în România, o persoană singură, dacă are un venit sub 1.250.000 de lei (n.r. vechi), statul îi completează diferenţa de la cât câştigă el până la 125 de lei.

Este o formă de protejare a sărăciei, împotriva sărăciei extreme, este o formă de a ne apăra de sărăcia extremă.Cred că această frază mi-am “tradus-o” destul de greu. Asta ar fi cam aşa: măsurile de austeritate-pauperizare, ce vor fi luate ne vor proteja sărăcia de “sărăcia extremă”! Să înnebuneşti nu alta, bibicule!

Au mai urmat nişte exemple privind de ce “privilegii” nu se taie, după care s-a trecut la articolul mai nou, mult invocat, 53 din Constituţie. Şi în acest caz, cică, nu-i nicio problemă. Adică, dacă e pe termen temporar, se poate, şi nu-i cazul de CSAT şi alte alea.

Din mixingul de probleme numeroase, enunţate ca o “mitralieră” am mai aflat că e nevoie de “o prioritizare a investiţiilor”. Deci, doar acele invetiţii care aduc în mod real, sănătos, bani la bugetul de stat, să rămână pe agendă. Restul,se taie!  Deja îmi vâjia capul, mă durea mâna, deşi ştiu şi ceva stenografie… Apoi, pentru ca mixingul să fie complet, s-au enumerat ce investiţii vor rămâne “în joc”. Autostrada Transilvania, cu vreo 12 Km, şoseaua de centura de la Cluj etc. etc. În total, statul va investi 1,5 miliarede de euro în autostrăzi şi drumuri naţionale. 

Şi ca să se poată face toate astea se va da o lovituă puternică evaziunii fiscale. Se vor da legi care vor modifica Codul fiscal! Din nou, ar fi fost necesare nişte aplauze furtunoase…

După ce premierul şi-a făcut numărul, a dat cuvântul doamnei ministru UDREA. Ministereasa s-a plâns că primăriile nu fac eforturi să vândă locuinţele ANL chiriaşilor, şi din “5000 de solicitări” s-au aprobat vreo…3. Asta, după spusele ei! Mă întreb doar, dacă cumva, mulţi din chiriaşii ANL sunt tineri şi , pe deasupra şi bugetari, cum naiba vor putea sau vor mai dori să îşi cumpere locuinţele pentru care plătesc o chirie derizorie la primăriile oraşelor?

Apoi a vorbit puţin Şeitan, care a făcut apel la autorităţile locale să sprijine Ministerul Muncii în efectuarea de controale şi anchete, pentru stabilirea corectă a celor care au într-adevăr nevoie de ajutorul pentru venitul minim garantat. Din nou, să înnebuneşti! Parcă mă aflam în twilight zone.

Înainte să vorbească Funeriu, cel cu ameniţările la adresa dascălilor dacă nu se prezintă la şcoală şi fac grevă (deşi este un drept al lor, garantat, care se poate desfăşura în condiţiile prevăzute de lege) Boc şi-a amintit că este şi el dascăl. Şi a lansat ceva de genul: “haideţi să nu compromitem viitorul copiilor noştri, căci ei sunt, de fapt, viitorul ţării”. A vorbit în cele din urmă Funeriu, un individ pe care atunci când i-am citit CV-ul l-am apreciat, însă acum, mi-a lăsat un gust amar-amar. Acest individ le-a mulţumit profesorilor din România implicaţi în procesul de bacalaureat pentru că “sunt solidari cu elevii”, şi nu vor merge la grevă!!. De data asta, mi-a venit, puţin greaţă! Amărâţii de profesori s-au văzut puşi cu faţa la perete, ameninţaţi de către inspectorii şcolari, că, dacă pe 31 mai ies la grevă, pe 1 septembrie nu vor mai avea catedră unde să se întoarcă. Şi acum, tipul ăsta, care la una dintre întâlnirile cu sindicatele se juca cu telefonul mobil, le mulţumea inspectorilor şcolari (lacheiulor, temătorilor, sau nici nu ştiu cum să le mai spun…)

În final, micul-mare premier, a anunţat că “de acum încolo vor fi dese întâlnirile de acest fel, pentru a vedea cum se vor pune în aplicare măsurile pe care guvernul îşi va asuma răspunderea”.

OF! Doar atât mai pot spune!!!

 

S.D.

DANK Media

What Next?

Recent Articles