Este Suedia un partener special al NATO?

Suedia si NATO. foto nato.intDin calitatea sa de Secretar General NATO Anders Fogh Rasmussen s-a dovedit a fi “un avocat fervent pentru crearea unor parteneriate noi şi aprofundate pentru Alianţă”.
Mai multe state au încercat o apropiere de Alianţă, în timpul mandatului său, inclusiv Australia, Irlanda, Coreea de Sud, Noua Zeelanda şi Mongolia.

Suedia se plasează în topul statelor care au dezvoltat şi au consolidat legăturile cu NATO.Prin urmare, acest stat a identificat mai multe priorităţi comune cu NATO. Fie că este vorba despre apărarea drepturilor omului în străinatate, sau de promovare a democraţiei, fie de disponibilitatea de a răspunde la crize şi ameninţări, aceste priorităţi au devenit tot mai evidente în timpul mandatului de Secretar General al lui Fogh Rasmussen.

Parteneriatul Suediei cu NATO nu reprezintă o noutate. Încă de la inceputurile Parteneriatului pentru Pace al NATO, în 1994, Suedia s-a aflat printre primii membri.

În ceea ce priveşte mediul operaţional al NATO, Suedia a reprezentat o prezenţă permanentă, fie în teren, participând cu forţe de menţinere a păcii din Bosnia şi Kosovo, ori în cadrul operaţiunilor de poliţie anti-piraterie ale UE şi NATO, din Oceanul Indian.

Începând cu 2006, Suedia are dislocaţi profesionişti civili şi militari în teren, în cadrul Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISAF) din Afghanistan. Suedia a jucat un rol important în cadrul Echipei Provinciale de
Reconstrucţie de la Mazir-e-Sharif şi a desfăşurat un contingent de 400 de oameni în teren, pentru a ajuta la stabilizarea politică şi economică a regiunii.

În procesul de tranziţie, de transfer a controlului regiunii înspre forţele afgane, Suedia va colabora cu aliaţii NATO – Norvegia şi Letonia – precum şi cu partenera NATO, Finlanda.

Suedia a atins un nou nivel în ceea ce priveşte parteneriatul cu NATO, în timpul Operatiunii NATO Unified Protector din Libia.

Primul aspect edificator în acest sens l-a reprezentat viteza de reacţie şi răspuns a Suediei la criza libiană din 2011. După ce Consiliul de Securitate al ONU a adopta Rezoluţia 1973, iar NATO a solicitat aistenţa Suediei pentru operaţiune, parlamentul Suediei a autorizat rapid participarea ţării la misiune, printr-un vot de 240 “pentru”, 18 “contra” şi 5 abţineri.

Deşi sondajele de opinie din Europa au fost diferite, marea majoritate a suedezilor s-au pronunţat pentru angajarea ţării lor în această misiune.

Parlamentul suedez a autorizat contribuţia a opt avioane suedeze Gripen, un avion de realimentare Hercules C-130 şi un avion de supraveghere Gulfstream IV. În plus, 130 de suedezi au contribuit la succesul misiunii.

La două zile după decizia parlamentului suedez, avioanele Gripen erau pregătite de misiune de pe baza aeriană Sigonella din Sicilia.

Deşi parlamentul Suediei a impus o restricţie importantă referitoare la misiunile avioanelor Gripen – inclusiv interdicţia de a folosi forţa asupra ţintelor de la sol – Forţele Aeriene suedeze au găsit totuşi modalităţi pentru a ajuta în mod substanţial Alianţa. Pe parcursul intregii operaţiuni – care a reprezentat prima desfăşurare aeriană a Suediei după operaţiunea ONU din Congo din anii 1960 – avioanele suedeze au efectuat un număr de 570 de operaţiuni de zbor. Unele dintre aceste misiuni au constat în întărirea supravegherii zonelor de interdicţie aeriană. Hercules C-130 a efectuat realimentarea.

Important este faptul că, suedezii au contribuit într-un procent de cel puţin 30% la efectuarea misiunilor de recunoaştere aeriană.

În total, Suedia a realizat 2.700 de misiuni de cercetare aeriană pentru NATO. Datorită exerciţiilor de antrenament efectuate anterior împreună cu Aliaţii şi graţie capabilităţilor excelente, dovedite de avioanele sale Gripen, Suedia merită cele mai înalte aprecieri pentru calitatea apărării sale inter-operabile şi excelenta pregătire a trupelor sale.

Investitiile în apărare şi în industria de apărare a Suediei au ţinut pasul cu dezvoltarea militară din cadrul Alianţei. O astfel de contribuţie militară are puţini egali în rândul statelor partenere, iar pentru NATO şi ţările aliate, ea demonstrează din nou cat de valoros poate fi un partener.

Într-o publicaţie ce urmează să apară, expertul suedez în domeniul apărării, Robert Egnell, demonstrează faptul că activitatea Suediei în cadrul Grupului Nordic de Luptă i-a permis sa răspundă atât de rapid cererii de asistenţă lansată de partea NATO.

În momentul declanşării crizei, Suedia participa la exercitiile de antrenament rotative alături de Grupul de Luptă, ceea ce i-a permis să dea un raspuns rapid la cererea formulată de NATO.

Participarea anterioară a Suediei la alte operaţiuni şi exerciţii de antrenament din cadrul NATO i-au permis, de asemenea, să realizeze o tranziţie relativ uşoară în cadrul Unified Protector.

Deşi Suedia nu este membru NATO, această ţară a dovedit că un partener NATO poate acorda asistenţă competentă Alianţei, concomitent cu promovarea propriilor sale prioritati de politică externă. Acest partneriat ii permite Suediei să exceleze în punctele sale forte, şi îi conferă un loc în arhitectura diplomatică şi operaţională a NATO.

Altfel spus, ambele părţi au de câştigat.

 

Sursa: www.nato.int

What Next?

Related Articles

2 Responses to "Este Suedia un partener special al NATO?"

  1. alex says:

    “Datorită exerciţiilor de antrenament efectuate anterior împreună cu Aliaţii şi graţie capabilităţilor excelente, dovedite de avioanele sale Gripen, Suedia merită cele mai înalte aprecieri pentru calitatea apărării sale inter-operabile şi excelenta pregătire a trupelor sale. O astfel de contribuţie militară are puţini egali în rândul statelor partenere, iar pentru NATO şi ţările aliate, ea demonstrează din nou cat de valoros poate fi un partener.”

    Romania ar putea fi si ea un partener mai valoros al NATO daca ar avea forte aeriene deplin functionale – ceea ce nu se va intampla in varianta vechituri F-16 A din Portugalia.

  2. Marius says:

    Este bine venit acest parteneriat, de ce nu?