Diplomaţia americană aruncată în aer: cotidiane occidentale au publicat documente diplomatice americane obţinute de site-ul WikiLeaks

Cotidianele New York Times, The Guardian, Le Monde şi El Pais au publicat duminică seară, 28 noiembrie, în ediţiile online, seturi de documente diplomatice americane obţinute de site-ul WikiLeaks.

Le Monde a anunţat că publică primele analize ale documentelor provenite de la ambasadele americane din întreaga lume. “Le Monde, alături de New York Times, Guardian, Der Spiegel şi El Pais, a avut acces la 250.000 de telegrame diplomatice americane obţinute de WikiLeaks. Le Monde.fr publică duminică, 28 noiembrie, primele analize, referitoare la Iran şi spionajul practicat de ambasadele americane”, se arată pe site-ul ziarului francez.

New York Times afirmă că “o pradă de depeşe diplomatice oferă o cronică a relaţiilor Statelor Unite cu lumea”. Ziarul afirmă că setul include un sfert de milion de depeşe diplomatice americane confidenţiale, multe dintre ele din ultimii trei ani, şi oferă o imagine fără precedent asupra negocierilor ambasadelor, “puncte de vedere candide asupra liderilor străini şi evaluări ale ameninţărilor”. Ziarul îşi exprimă şi convingerea că “documentele servesc un interes public important, expunând scopurile, succesele, compromisurile şi frustrările diplomaţiei americane” într-un mod inedit.

The Guardian afirmă că “dezvăluirea telegramelor americane determină o criză diplomatică globală”, adăugând că documentele clasificate arată că regele saudit a exercitat presiuni pentru o acţiune militară americană în Iran, iar Washingtonul a folosit diplomaţi pentru spionaj la ONU.

Teme de interes:

SUA: Hillary Clinton le-a cerut diplomaţilor detalii despre oficiali ONU

O directivă secretă semnată cu numele lui Hillary Clinton în iulie 2009 le cerea diplomaţilor detalii referitoare la sistemele de comunicaţii folosite de înalţi oficiali ONU, inclusiv parole şi chei de criptare utilizate în reţele private şi comerciale pentru comunicări oficiale, relatează Guardian.  Documentul, obţinut de WikiLeaks, cere informaţii biometrice detaliate despre “principalii oficiali ONU, inclusiv subsecretarii, şefii agenţiilor specializate şi principalii lor consilieri, principalii consilieri ai secretarului general, directorii misiunilor de pace şi politice, inclusiv comandanţii forţelor”, precum şi informaţii referitoare la “stilul de management al (secretarului general) Ban Ki-moon”, la modul de luare a deciziilor şi influenţa acestuia asupra secretariatului general al ONU. Potrivit ediţiei online a cotidianului britanic, Washingtonul voia să ştie şi numerele de cărţi de credit, adresele de email şi numerele de telefon, fax şi pager ale principalilor lideri de la ONU, dar şi “informaţii biografice şi biometrice despre reprezentanţii permanenţi la Consiliul de Securitate”. Directiva a fost transmisă misiunilor americane la sediile ONU din New York, Viena şi Roma, dar şi către 33 de ambasade şi consulate, printre care se numără cele de la Londra, Paris şi Moscova.

Poziţia americană legată de programul nuclear iranian

Secretarul apărării, Robert Gates a minimizat efectul unei operaţiuni militare împotriva Iranului. Referindu-se la programul nuclear iranian, secretarul american al Apărării i-a spus ministrului francez că “este de părere că un atac convenţional efectuat de orice ţară nu ar face decât să întârzie planurile Iranului cu unul până la trei ani, dar că el ar solidariza pentru totdeauna populaţia iraniană împotriva atacatorului”. Gates a subliniat public în repetate rânduri riscurile unei acţiuni militare împotriva Iranului şi a pledat în favoarea unor sancţiuni economice şi diplomatice.

Iranul a cumpărat rachete nord-coreene care ar putea atinge capitale din Europa de Vest

Iranul a obţinut 19 rachete nord-coreene de concepţie rusească şi tehnologie avansată, care sunt mult mai puternice decât orice a admis public Washingtonul că ar avea Teheranul şi care ar putea atinge capitale din Europa Occidentală, potrivit documentelor publicate de WikiLeaks. Informaţia, publicată de New York Times în ediţia electronică, se bazează pe o telegramă datând din 24 februarie 2010 şi detaliază o întâlnire între oficiali ruşi de rang înalt şi o delegaţie americană condusă de Vann H. Van Diepen, din cadrul diviziei de neproliferare din Departamentul de Stat. Aceste rachete ar permite pentru prima dată Iranului să atace capitale din Europa Occidentală sau Moscova, iar oficialii americani au avertizat că propulsia lor avansată ar putea ajuta Iranul să obţină mai rapid rachete balistice intercontinentale. Telegrama sugerează, de asemenea, o cooperare militară profundă – probabil şi nucleară – între Coreea de Nord şi Iran decât se ştia până atunci. La cererea administraţiei Obama, The New York Times a fost de acord să nu publice textul acesteia. Versiunea nord-coreeană a acestui tip de rachetă, cunoscut ca BM-25, ar putea fi echipată cu focos nuclear. Mulţi experţi susţin că Iranul mai are mult până la obţinerea unui focos nuclear, în special unul suficient de mic pentru a putea fi ataşat vârfului unei rachete, dar consideră că acesta a depus eforturi în acest sens. În prezent raza de acţiune maximă a rachetelor balistice iraniene cunoscute este de 1.900 de kilometri, potrivit experţilor, ceea ce înseamnă că poate atinge Orientul Mijlociu, inclusiv Israelul, precum şi Turcia şi porţiuni din Europa de Est. Oamenii de ştiinţă susţin că BM-25 are o rază de acţiune mai mare şi este şi mai grea, având mai mult combustibil şi putând atinge o rază de acţiune de 3.200 de kilometri. În cazul în care ar fi lansată din Iran, o astfel de rachetă ar atinge Europa Occidentală, inclusiv Berlinul. Documentele susţin nu numai că Iranul a obţinut rachete BM-25, ci a văzut şi tehnologia avansată necesară pentru a proiecta şi construi o nouă clasă de proiectile mai puternice.

Arabia Saudită a cerut SUA să atace Iranul

Pentru a pune capăt programului nuclear al Teheranului, Arabia Saudită a cerut SUA să atace Iranul. Regele Abdallah al Arabiei Saudite a cerut frecvent Statelor Unite să atace Iranul pentru a pune capăt programului nuclear al acestuia, conform ambasadorului saudit la Washington, Adel al-Jubeir, citat de documentele obţinute de WikiLeaks publicate de cotidianul britanic The Guardian. Suveranul saudit a sfătuit autorităţile americane “să taie capul şarpelui” şi a subliniat că o colaborare cu SUA pentru combaterea influenţei iraniene în Irak reprezintă o prioritate strategică a regatului.

Israelul a cerut SUA să dea dovadă de fermitate faţă de Iran

Israelul a cerut SUA să dea dovadă de fermitate faţă de Iran, avertizând că strategia de negociere a Washingtonului nu va funcţiona. În cotidianul francez Le Monde: relevă faptul că autorităţile de la Ierusalim au avertizat SUA că strategia americană de negociere cu Teheranul “nu va funcţiona”. Ziarul citează o telegramă diplomatică americană, care relatează o conversaţie purtată la 1 decembrie 2009 între Amos Gilad, director pentru afaceri politico-militare la Ministerul israelian al Apărării, şi Ellen Tauscher, subsecretar la Departamentul de Stat american. “Aplecându-se asupra globului său de cristal (…), Gilad spune că nu e sigur că Iranul a decis să fabrice o armă nucleară, dar este hotărât să aibă opţiunea de a construi una”, scrie Tauscher. Strategia diplomatică a administraţiei preşedintelui Barack Obama, de “angajare strategică cu Iranul”, “este o idee bună, dar este clar că nu funcţionează”, a adăugat Gilad, conform textului telegramei obţinute de WikiLeaks. Într-o altă telegramă, datată 18 noiembrie 2009, un diplomat american relatează că “un reprezentant al Mossad afirmă că Teheranul înţelege că, dacă reacţionează pozitiv faţă de angajamentul (american), îşi poate continua jocul”. “Din punctul de vedere al Mossad, Iranul nu va face nimic altceva decât să folosească negocierile pentru a câştiga timp. În aşa fel încât în 2010 – 2011, Iranul va avea capacitatea tehnologică de a fabrica o armă nucleară”, adaugă documentul.

Israelul este capabil să atace Iranul fără ajutorul SUA

Israelul ar putea conduce o operaţiune împotriva Iranului fără ajutorul SUA, dar succesul acesteia nu este asigurat, i-a spus secretarul american al Apărării, Robert Gates, omologului său francez, Herve Morin, în luna februarie, potrivit unui document publicat de Wikileaks. Întrebat de Morin în legătură cu capacitatea Israelului de a ataca Iranul fără ajutorul militar american, Gates a răspuns că nu ştie “dacă ar reuşi, dar că Israelul poate conduce o astfel de operaţiune”, se arată într-o transcriere secretă a discuţiilor de la o reuniune între cei doi oficiali.

NATO în prezent în aproape 800 dintre documentele dezvăluite de Wikileaks

Aproape 800 dintre documentele diplomatice americane dezvăluite de WikiLeaks se referă la NATO, însă printre acestea nu se numără nici unul clasificat strict secret, afirmă cotidianul belgian Le Soir. “799 dintre documente se referă la NATO. Dintre acestea, 111 sunt clasificate secret şi 520 sunt confidenţiale”, conform primelor informaţii obţinute de  cotidianul belgian, asociat la publicarea informaţiilor.

Germania: Angela Merkel evită riscurile şi este rareori creativă

Diplomaţi americani afirmă în documentele confidenţiale dezvăluite de WikiLeaks şi publicate duminică de săptămânalul Der Spiegel că, Cancelarul german, Angela Merkel, evită riscurile. “Se teme de riscuri şi rareori se arată creativă”, se arată într-un document transmis de ambasada americană la Berlin în data de 24 martie 2009, care adaugă că Merkel este considerată “tenace atunci când se află în dificultate” şi este “metodică, raţională şi pragmatică”. Diplomaţii americani au însă o atitudine dură faţă de ministrul german de Externe, vicecancelarul Guido Westerwelle, liderul liberalilor din FDP. Conform Der Spiegel, acesta este considerat incompetent şi antiamerican, iar personalitatea sa “exuberantă” îl transformă într-o persoană imprevizibilă. Liderul CSU, aripa bavareză a partidului CDU, Horst Seehofer, este criticat pentru lacune grave. “Nu are mare lucru de spus în ceea ce priveşte politica internaţională şi pare să ignore fapte de bază”, afirmă diplomaţii americani, adăugând că acesta s-a declarat surprins să afle că jumătate dintre cei 40.000 de militari încă staţionaţi în Germania se află în Bavaria, landul pe care îl conduce din 2008. Ministrul Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, personalitate în plină ascensiune a CSU, este unul dintre puţinii politicieni agreaţi de diplomaţii americani. “Este un prieten apropiat şi declarat al Statelor Unite”, care aduce “un pic de strălucire în guvernul german”. El le-a dezvăluit diplomaţilor americani că Westerwelle “a fost un obstacol mai mare decât opoziţia în calea sporirii efectivelor germane în Afganistan” şi s-a plâns şi de Merkel, pe care o consideră “incapabilă să aplice propria politică economică”. Diplomaţi germani au afirmat că secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a discutat vineri cu omologul său german, pentru a-şi exprima “regretul  înaintea publicării documentelor interne americane”.


Belgia face obiectul unor documente diplomatice americane

Documente diplomatice americane care se referă la Belgia au ca subiect tratativele pentru primirea unui deţinut eliberat de la Guantanamo. Belgia a acceptat să primească un fost deţinut, susţinând eforturile administraţiei preşedintelui Barack Obama de închidere a centrului de detenţie înfiinţat în ianuarie 2002 de predecesorul său, George W. Bush, pentru combatanţii inamici capturaţi în războiul împotriva terorismului. În februarie, ambasadorul SUA la Bruxelles, Howard Gutman, a cerut Belgiei să dea un exemplu şi să primească şi alţi deţinuţi. “Dacă Belgia dă un exemplu, cine ar putea refuza să i se alăture? Ce ţară ar refuza să ajute la închiderea centrului de la Guantanamo, dacă Belgia deschide drumul?”, a spus Gutman, referindu-se la reticenţele exprimate de numeroase ţări europene în ceea ce priveşte primirea foştilor deţinuţi. Diplomaţii americani au afirmat că acceptarea mai multor deţinuţi ar reprezenta “o modalitate ieftină pentru Belgia de a-şi spori importanţa în Europa”.

Activitatea ambasadelor americane

Documentele diplomatice dezvăluite de WikiLeaks, multe datând din ultimii trei ani, oferă o imagine fără precedent asupra activităţii ambasadelor americane din întreaga lume, puncte de vedere asupra liderilor străini sau evaluări ale ameninţărilor teroriste, comentează New York Times. Conform ediţiei online a ziarului american, cele mai recente dintre documente datează de la sfârşitul lunii februarie a acestui an, dezvăluind opiniile administraţiei preşedintelui
Barack Obama în legătură cu crizele şi conflictele din întreaga lume. Documentele ilustrează traficul diplomatic dintre Departamentul de Stat şi circa 270 de ambasade şi consulate din întreaga lume, afirmă New York Times, care prezintă câteva exemple de subiecte pe care intenţionează să le dezvolte în zilele următoare.

CHINA. Un contact din China a anunţat ambasada SUA la Beijing, în ianuarie, că Biroul Politic al partidului comunist chinez a ordonat intruziunea în sistemele informatice ale companiei Google, ca parte a unei campanii coordonate efectuate de agenţi ai guvernului, experţi din mediul privat şi hackeri recrutaţi de guvern.

PAKISTAN. Începând din 2007, Statele Unite au depus eforturi secrete pentru a elimina uraniul puternic îmbogăţit dintr-un reactor de cercetare pakistanez, temându-se că acesta ar putea fi folosit în scopuri ilegale. În mai 2009, ambasadorul Anne W. Patterson a anunţat că Pakistanul refuză să programeze o vizită a unor experţi americani, deoarece, “dacă presa locală ar afla despre înlăturarea combustibilului, cu siguranţă ar considera că Statele Unite iau armele nucleare ale Pakistanului”.

GUANTANAMO. Pentru a-şi convinge partenerii să accepte foşti deţinuţi de la Guantanamo, Statele Unite au exercitat presiuni diplomatice asupra acestora. Sloveniei i s-a cerut să accepte un fost deţinut dacă preşedintele vrea să obţină o întâlnire cu Obama, în timp ce autorităţilor din Kiribati li s-au oferit fonduri în valoare de milioane de dolari pentru a prelua foşti deţinuţi. În privinţa Belgiei, diplomaţii americani au afirmat că acceptarea mai multor deţinuţi ar reprezenta “o modalitate ieftină pentru Belgia de a-şi spori importanţa în Europa”.

AFGANISTAN. Când vicepreşedintele afgan a vizitat Emiratele Arabe Unite în 2009, autorităţile locale au descoperit în bagajele acestuia 52 de milioane de dolari. Conform unui document al ambasadei SUA la Kabul, oficialului afgan i s-a permis în cele din urmă să păstreze banii, fără a dezvălui originea sau destinaţia sumei.

Unii lideri văzuţi de diplomaţia americană:

Vladimir Putin

Într-un mesaj al Ambasadei americane de la Moscova din 2008, preşedintele Dmitri Medvedev este descris ca “jucându-l pe Robin pentru Batmanul Putin”. În seria de benzi desenate şi filme cu Batman, “Robin, copilul minune” este “ajutorul” supereroului.

Silvio Berlusconi

Premierul italian Sivlio Berlusconi este “incapabil, mândru şi ineficient ca lider politic european modern”, potrivit descrierii făcute de Elizabeth Dibble, însărcinat cu afaceri al SUA la Roma. O altă notă diplomatică despre Berlusconi îl descrie ca “slab fizic şi politic”, una dintre cauze fiind “nopţile târzii şi gustul pentru petreceri care înseamnă că nu se odihneşte suficient”.

Nicolas Sarkozy

Liderul de la Paris, Nicolas Sarkozy este “supărăcios şi autoritar” în ochii diplomaţilor americani din capitala Franţei. Ambasada a remarcat tendinţa lui Sarkozy de a-l muştrului pe premierul François Fillon, dar şi pe alţi colaboratori de-ai săi. În alt mesaj, el este numit “împăratul gol”.

Hamid Karzai

Preşedintele Afganistanului, cu care omologul american, Barack Obama, a avut o relaţie tensionată în ultimul an este văzut ca “un om foarte slab care nu ascultă faptele, ci este mai uşor atras de către oricine vine la el cu un raport care conţine cele mai bizare istorii despre un complot împotriva lui”.

Kim Jong-il

Adversarul SUA de la Phenian, liderul absolut al ultimului regim stalinist din lume, Kim Jong-il apare ca un “boşorog slăbănogit”. Diplomaţii americani îl văd ca pe cineva care a suferit o “traumă fizică şi psihologică”.

Benjamin Netanyahu

El este “elegant şi şarmant”, dar apoi urmează şi nota negativă că “niciodată nu îşi ţine promisiunile”.

Liderul din Yemen, preşedintele Ali Abdullah Saleh

Eeste văzut ca “indiferent, plictisit şi nerăbător”, în timpul unei întâlniri cu John Brennan, consilierul adjunct pentru Securitate Naţională al preşedintelui Obama.

Alte subiecte:

Relaţia premierului italian, Silvio Berlusconi, şi premierul rus, Vladimir Putin.

Rusia: Putin este subminat în Rusia de birocraţia greoaie care îi ignoră deciziile.

Încercările de a împiedica livrările de arme siriene către mişcarea libaneză Hezbollah.

Tentativele de a împiedica arestarea, în Germania, a unor agenţi CIA implicaţi în răpirea unui cetăţean german.

Relaţiile SUA cu restul lumii, la aproape zece ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, sunt afectate de preocupările legate de terorism.

Detalii remarcabile, cum este cazul atacurilor cu rachete americane din Yemen, despre care preşedintele yemenit acceptă să afirme că ar fi lansate de forţele sale.

Nemulţumirea liderului libian Muammar Kadhaffi în momentul în care nu i s-a permis să-şi instaleze cortul în Manhattan sau să viziteze Ground Zero în timpul unei sesiuni ONU, dar şi despre ataşamentul acestuia de “principala sa asistentă medicală, o ucrianeancă”, descrisă drept “o blondă voluptuoasă”.

sursa: New York Times, The Guardian, Le Monde, Der Spiegel, El Pais, Mediafax

What Next?

Related Articles