Dinamici şi perpective după primăvara arabă

Conferinta Dinamici si perspective dupa primavara araba

Conferinta Dinamici si perspective dupa primavara araba

Grupul de Reflecţie şi Analiză Internaţională Citadel, condus de Conf. Univ. Dr. Valentin Naumescu, a organizat marţi, 18 iunie 2013, dezbaterea intitulată Orientul Mijlociu şi Nordul
Africii : dinamici şi perspective după “Primăvara arabă”. Dezbaterea a fost găzduită de

Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii ” Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Evenimentul a adus la aceeaşi masă un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe, ambasadorul Nicolae Stan, precum şi pe Dl. Prof. Univ. Dr. Călin Felezeu – vice-preşedintele Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice, şi  Dl. Lect. Univ. Dr. Marius Lazăr – doctor în Relaţii Internaţionale şi Geopolitică, coordonator al Cercului de Studii asupra Orientului Mijlociu Contemporan, asigurându-se astfel schimbul de idei în diferite medii ştiinţifice.

Manifestarea a adus în prim-planul dezbaterilor cauzele, efectele şi consecinţele semnificative determinate de revoltele arabe, în plan social, politic, economic, militar şi geopolitic, evidenţiindu-se necesitatea concentrării eforturilor actorilor internaţionali atât statali cât şi
non-statali în direcţia promovării intereselor naţionale şi regionale ale statelor trecute prin această experienţă.

„Primăvara arabă” este un eveniment major al debutului secolului al XXI-lea, care, asemenea căderii Zidului Berlinului, redistribuie datele geopoliticii mondiale. Faptele remarcabile ce se derulează în lumea arabă sunt o formidabilă oportunitate pentru populaţiile arabe de a se elibera de regimurile autoritare care conduc de decenii respectivele ţări.

Aceste revolte arabe ar putea să conducă la o modificare a hărţii în această zonă a lumii, cu consecinţe geopolitice sociale şi economice majore la scară mondială, mai ales din cauza industriei petroliere dezvoltate din
această regiune.

Revoltele arabe au implicaţii diverse şi diferite asupra mediului de securitate.  Astfel, din punct de vedere social, revoltele, prin durata şi contestarea ordinii sociale existente, au accentuat sentimentul de insecuritate individuală, societală şi naţională.

Din perspectivă politică, revoltele arabe au avut urmări diferite pentru fiecare stat în parte (datorate particularităţilor fiecăruia), de la schimbări politice radicale la unele prea puţin semnificative. În acelaşi  timp, revoltele par să fi indreptat şi orientarea puterii politice spre alte „alianţe”  externe. Turcia pare a fi marele câştigător, în plan politic, influenţa sa în regiune crescând, ea putând fi luată de model de regim politic de alte state din zonă.

Sub aspect economic, revoltele arabe au adus atingere atât dezvoltării economice naţionale, cât şi globale, având în vedere scăderea producţiei petroliere în statele din regiune, şi deci a exportului către piaţa aferentă, pe de o parte, şi creşterea preţului petrolului pe piaţă, pe de altă parte. De aici şi preocuparea principalilor actori ai lumii de a acorda un ajutor statelor din zonă pentru a depăşi dificultăţile economice cu care se confruntă atât datorită crizei financiare globale, cât şi revoltei arabe. Din perspectivă militară, armata a jucat un rol important : fie nu a intervenit in favoarea conducatorilor, fie a participat la suprimarea revolutiei.

O nouă configurare a acţiunilor în plan diplomatic este, de asemenea, o consecinţă a revoltelor  arabe. În general, relaţiile diplomatice între ţările din regiune, pe de-o parte, şi între  aceste ţări şi restul lumii, pe de altă parte, sunt influenţate de primăvara arabă.

Succesul revoltelor populare din Tunisia şi Egipt, urmate de victoria rebelilor libieni în războiul civil, s-au produs ca urmare a exprimării voinţei popoarelor arabe de a pune capăt dictaturilor şi de a păşi pe calea modernizării politice şi socio-economice.

Este de remarcat faptul că, în toate cele trei state arabe milioanele de demonstranţi din marile oraşe au optat încă de la început pentru schimbarea vechilor regimuri şi organizarea de alegeri libere.

În concluzie, se poate aprecia că, deşi statele arabe care au eliminat regimurile  autoritare şi-au exprimat destul de clar intenţia – prin organismele interimare – aceea de a  declanşa procese de democratizare politică şi economico-socială, devine tot mai clar faptul că democratizarea acestor state este un proces care va dura mai multe decenii.

Democratizarea este un proces lung şi dureros, iar lumea arabă nu poate face o excepţie. Ceea ce s-a numit Primăvara Arabă este începutul unui proces de durată.

Orientul Mijlociu se afla într-o perioadă de schimbări care, putem estima că vor atinge structura internă a principalelor state din regiune, dar şi a complexului regional de securitate.

Revoltele arabe, prin efectele sociale, politice, economice, militare, de mediu şi geopolitice au implicaţii semnificative asupra mediului de securitate naţional, regional şi chiar global, evoluţia acestora ocupând în continuare primele pagini ale agendei internaţionale actuale şi devenind preocupări importante pentru principalii actori internaţionali.

Bianca Simion

What Next?

Related Articles

One Response to "Dinamici şi perpective după primăvara arabă"