Degetul arătat de SRI, mai eficient decât zeci de discursuri ale politicienilor

sigla SRI

Că Justiţia română nu funcţionează la comandă politică, e fapt confirmat, în special de zecile de imixtiuni publice – mai mult sau mai puţin legale (că parcă ar putea fi legale…) ale politicului în treburile doamnei Justiţii, fără ca aceasta să se sinchisească.

Ce mecanism de verificare în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne instituit de UE ca să ne accepte şi pe noi în Uniune, ce ameninţări prezidenţiale sau vorbărie goală a domnului din Palatul Victoria? Nimic din toate acestea nu au urnit Justiţia să purceadă la rezolvarea unor dosare cu impact pentru societatea românească: corupţie, crimă organizată, trafic cu orice (de la ţigări şi alcool, la trafic de persoane).

Partenerii Justiţiabililor, lucrătorii de la Interne, “au profitat” şi ei de lipsa de coerenţă în domeniul Justiţiei şi au pus-o de o horă generală cam cu toţi cei care aveau de oferit ceva, şi bineînţeles, de ascuns altceva.

Iar “hora în trei” se pare că ţine de ceva vreme… Ceva sau cineva le-a deranjat, totuşi, dansul.

Prima care s-a sesizat şi a sesizat că unii au sărit peste cal şi au furat, aşa pe faţă, au mai omorât – cu surle şi trâmbiţe (că vorba ceea: degeaba omori pe cineva dacă nu se ştie că eşti din clanu lu ăla …) a fost presa. Ea a început să scoată la iveală “cumetriile de conjunctură”.

Probabil însă că, lătratul “câinelui de pază al democraţiei” (presa) nu ar fi fost auzit dacă nu apărea – oarecum intempestiv – un domn:cel care deţine funcţia de director general al SRI. Acesta a făcut public, într-o conferinţă de presă, faptul că serviciul pe care el îl conduce are documentate toate clanurile mafiote din România, are întocmite hărţi şi scheme cu acestea. Şi chiar mai mult, a înaintat informările şi analizele către cei în drept să înceapă cercetările. Concret: către decidenţii politici, procuratură şi poliţie.

Cred că asta i-a cam “dat pe spate” pe toţi, căci se pare că s-a dat startul la prins mafioţi şi corupţi. E drept, din cei de “mâna a doua”. De ceva vreme mass-media vuieşte de informaţii legate de descinderi, mandate, reţineri, stenograme.

Se pare că degetul ridicat de domnul Maior înspre “cei care se fac că fac” i-a băgat în corzi pe toţi. Nici ameniţările cu concedierea – strigate de “Juristul de la Interne” –  nici ameniţările CSM, nu au avut această eficienţă.

Felicitări, domnule Maior! Iar pentru că serviciul ce cu onor îl conduceţi, lucrează în interesul României, ar trebui să le daţi frisoane până-n măduva oaselor tuturor acelora pentru care aţi consumat timp şi bani publici ca să le documentaţi fărădelegile.

Raul Dăncuţă

2 noiembrie 2011

What Next?

Related Articles