Ceva este putred în Rusia?

Rusia: un urs aflat sub controlul cui? foto lithuaniatribune.com

Rusia: un urs aflat sub controlul cui? foto lithuaniatribune.com

Situaţia actuală din Ucraina ne impune obligaţia de a ne pune serioase semne de întrebare legate de comportamentul unui actor internaţional precum Federaţia Rusă. Deşi aceste întrebări reclamă un răspuns speculativ – în lipsa unor informaţii credibile din interiorul structurilor de decizie ruseşti – ele sunt, în egală măsură, plauzibile, în lipsa unui răspuns credibil al Kremlinului în legătură cu amestecul Rusiei în conflictul dintre forţele guvernamentale ucrainene şi rebelii proruşi.

Inevitabil, cea mai logică întrebare este: este implicată direct Federaţia Rusă în conflictul din Ucraina? Legat de această întrebare, mai apar câteva: Cum şi de ce, cine supervizează acţiunea militară?

Vom formula, în continuare, două scenarii posibile în situaţia în care se confirmă escaladarea conflictului din Ucraina prin implicarea armată a Federaţiei Ruse, fapt confirmat deja printr-o multitudine de surse credibile (NATO, Departamentul de Stat al SUA etc.).

Scenariul 1: Rusia agresor şi invadator conform dreptului internaţional

Dacă pătrunderea unor trupe ruseşti în Ucraina de est este supervizată de Kremlin, atunci Vladimir Putin şi administraţia sa ar trebui să devină, inevitabil, agresori, în baza dreptului internaţional şi convenţiilor internaţionale, iar această situaţie poate fi considerată invazie.

Mai mult, în acest caz, politica externă a Rusiei de după Războiul Rece este pusă într-o nouă lumină, în ceea ce priveşte motivaţiile reale ale parteneriatului cu Occidentul şi asupra dorinţei reale a Moscovei de a se transforma dintr-un rival politic şi ideologic într-un actor favorabil sistemului occidental, sistem bazat – de bine, de rău – pe democraţie, drepturile omului şi economie de piaţă.

În acest caz, Federaţia Rusă ne apare ca autentica moştenitoare a URSS, nu numai datorită arsenalului strategic, dar şi prin modus operandi, în materie de politică externă şi de securitate. Mai mult, ea se transformă într-o adevărată fortăreaţă a neorevizionismului, care va încerca să coaguleze toţi adversarii globalizării susţinute de America şi Occident.

În condiţiile în care acţiunea din Ucraina este plănuită şi coordonată de Kremlin şi executată cu rigoare de eşaloanele militare, în baza unui calcul strategic menit să optimizeze poziţia de putere a Rusiei în plan regional şi global, politica externă a lui Putin se devoalează a fi de un cinism fără margini, bazat pe un realism aproape machiavellic. Credibilitatea Rusiei în politica internaţională devine una bazată exclusiv pe forţă, şantaj şi ameninţare cu forţa.

Sună familiar? Din păcate, da. Puterile fasciste din anii ’30 ai secolului trecut s-au manifestat aproape similar. La fel s-au comportat şi comuniştii sovietici, predecesorii lui Putin.

Sistemele totalitare (fie ele fasciste sau comuniste) au fost – şi există destule argumente în acest sens – regimuri mafiote, conduse de gangsteri internaţionali, legate profund de crima organizată. El au impus regimuri de teroare şi opresiune internă, chiar şi acea „omerta” specifică mafiei.  Au stârnit, de la început, oroarea şi oprobriul statelor civilizate ale lumii – a acelei opinii publice internaţionale incipiente în care credea Woodrow Wilson – şi dorinţa acestora de a le combate, iar în final s-au prăbuşit în praful istoriei.

Democraţiile au reacţionat aproape similar şi atunci ca şi acum, încercând să evite, până în ultimul moment, un război catastrofal, dar s-au angajat cu toate forţele lor în distrugerea acestor regimuri în momentul în care nu a mai fost nici o cale de a menţine pacea.

Aceasta este o lecţie a istoriei de care ar trebui să ţină cont orice lider naţional, înainte de a-şi antrena ţara în aventuri internaţionale.

Nu putem spera decât că un război mondial nu va avea loc, în ciuda tuturor scenariilor pesimiste cu care ne confruntăm astăzi. Se poate crede că astăzi nu se mai poate ajunge la un asemenea rezultat datorită pericolului holocaustului nuclear, dar care va fi limita până la care NATO va putea accepta condiţiile unei Rusii asertive şi revizioniste?

S-ar putea ajunge, mai plauzibil, la un nou război rece, dar care va fi limita până la care Rusia ar mai putea suporta un nou asemenea conflict, ţinând cont de faptul că este mult mai slabă decât Uniunea Sovietică?

Scenariul 2: Rusia a pierdut controlul asupra ruşilor angrenaţi în conflictul din Uraina

Un alt scenariu la fel de sumbru este legat de posibila pierdere a controlului de către administraţia Putin asupra avenimentelor din Ucraina. Putem presupune şi nimeni nu ne opreşte să o facem că Putin a încercat, la început, să contrabalanseze influenţa din ce în ce mai mare a Occidentului în Ucraina, în baza unor scenarii pregătite temeinic din timp.

Putem crede că obiectivele iniţiale ale Rusiei, pe termen scurt, erau ceva mai modeste: anexarea Crimeii, destabilizarea Ucrainei prin formarea şi susţinerea unei insurgenţe militare în Ucraina de est: rebelii proruşi. Logica este una realistă, bazată pe obţinerea de avantaje relative faţă de rivalii internaţionali, Statele Unite şi Uniunea Europeană. Însă, odată începută secvenţa de evenimente din Ucraina, s-a pierdut de fapt controlul centralizat asupra rezultatelor. Unităţi militare ruseşti, comandanţi militari regionali sau chiar politicieni locali au scurtcircuitat lanţul de comandă şi control asupra forţelor armate ale Federaţiei Ruse aflate la frontiera cu Ucraina.

Propaganda de tip sovietic care a acţionat asupra multor cetăţeni ai Rusiei timp de decenii i-a făcut să vadă evenimentele de la Kiev ca parte a unei conspiraţii fasciste îndreptate împotriva naţiunii ruse. Din solidaritate cu rebelii proruşi din Ucraina, elementele deja menţionate au preluat iniţiativa, nemai aşteptând – în multe cazuri – acordul Kremlinului pentru acţiuni dincolo de frontieră.

Nu susţinem că Federaţia Rusă nu este implicată deloc de la nivel central, ci doar că viteza şi amploarea evenimentelor i-a luat pe decidenţii ruşi (administraţia Putin) prin surprindere. Putin a fost prins într-un angrenaj din care singura ieşire a fost susţinerea cauzei rebelilor proruşi printr-un discurs patetic reclamând istoria comună a ruşilor şi ucrainenilor, artificialitatea Ucrainei şi dorinţa sa de a repara erorile istorice care au urmat desfiinţării URSS.

Acesta a fost mesajul pentru interior, având ca ţintă cetăţenii şi etnicii ruşi şi rusofoni, încă profund nostalgici după „epoca de aur”.

Pe de altă parte, mesajul pentru exterior este unul bazat pe proverbiala negare specifică retoricii sovietice, dar şi pe acuzaţii îndreptate împotriva occidentalilor cum că s-ar amesteca în treburile interne ale Ucrainei şi ar fi susţinut lovitura de stat de la Kiev din februarie 2014.

 

Dacian Duna*

9 sept 2014, Infomondo.ro

lect.univ.dr. Dacian Duna

lect.univ.dr. Dacian Duna

 

* Dacian Duna este lector universitar la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi specialist în studii de securitate. Este titular al cursurilor de Geopolitică, Politica Externă şi de Securitate a Rusiei,  Politica Externă şi de Securitate Comună a Uniunii Europene, Abordări Teoretice ale Relaţiilor Internaţionale, Analiza conflictelor internaţionale.

What Next?

Related Articles

3 Responses to "Ceva este putred în Rusia?"

  1. Basarabeanul says:

    Cam greu de crezut ca administratia Putin a pierdut controlul. Putin poate ca da.

    Cat despre Rusia agresor e probabil foarte greu si pentru occedentali sa decida acest lucru. Ar putea fi acuzati foarte usor ca au fost primi dupa Razboiul Rece care au incalcat dreptul international. Vezi Iugoslavia 1999, Afganistan 2001, Irak 2002.

  2. Cornel says:

    Cu tot respectul, ……… limbaj moderat.

  3. Dacian says:

    Domnule Roncea,

    Imi pare rau sa constat ca mesajul Dvs. se inscrie in linia propagandei oficiale, care identifica orice reactie a Occidentului ca fiind una sovina, xeonofoba, fascista etc.

    Nu aveti nici un fel de argumente pentru care sa afirmati ca Universitatea Babes-Bolyai si cadrele sale didactice au asemenea vederi. Va sfatuiesc sa va revizuiti informatiile si informatorii. Ar fi preferabil sa veniti chiar Dvs. sa va informati. Sunteti invitat oricand la cursurile mele. Nu mi se pare ca textul meu ar incita la violenta si razboi. Nu mi se pare ca un razboi de orice fel, cu atat mai mult unul bacteriologic sau nuclear, ar mai trebui sa fie astazi posibil intre natiunile lumii. Daca v-ati uitat cu atentie veti constata contrariul.

    In orice caz, conflictul din Ucraina, care pare sa se detensioneze putin in cursul acestor zile, nu a fost declansat nici de Ucraina, nici de Occident sau vreun alt vecin al Rusiei. Nu SUA, Romania sau alte state au anexat o provincie a altui stat, indiferent de justificarile de ordin istoric sau de altfel. Va reamintesc faptul ca Federatia Rusa si Ucraina, alaturi de toate statele membre ale NATO sau UE, sunt semnatare ale Actului Final de la Helsinki. In privinta relatiilor dintre Ucraina, Rusia si Occident mai poate fi amintit si memorandumul Budapesta, prin care Ucraina renunta la armele atomice de pe teritoriul sau in favoarea Rusiei, iar Rusia recunoastea integritatea teritoriala a Ucrainei.

    Romania nu mai revendica astazi teritoriile pierdute in 1940 (ocupate fortat de URSS!), in speta Bucovina si Basarabia, deoarece este membra a UE si NATO si, in aceasta calitate, sprijina pacea lumii, incearca sa-si rezolve pasnic toate diferendele cu vecinii si in spiritul democratiei si drepturilor omului. Nu mi-am propus sa contest conducerea Federatiei Ruse si glorioasa armata rusa, ci, in calitate de analist politic si cetatean al acestei lumi, mi-am permis sa ma intreb care sunt resorturile comportamentului actual al Rusiei in relatiile internationale. Din lipsa de informatii certe, am afirmat clar faptul ca observatiile mele sunt speculative. Reactia Dvs. (as vrea sa stiu si in ce calitate) m-a surprins si pare sa confirme unele dintre speculatiile mele. Noi recunoastem faptul ca Rusia si Romania au fost candva aliati (de fapt nu numai in cele 2 razboaie mondiale, ci si volens nolens dupa 1945 pana in 1991).

    Chiar daca nu mai facem parte din aceeasi alianta, nu credeam ca deja ne putem considera dusmani doar pentru faptul ca suntem membrii NATO si ai UE. Ati afirmat ca tarile din Vest sunt ostile, in mod traditional, fata de Rusia, ceea ce reprezinta inca o dovada ca nu cunoasteti istoria si sunteti manipulat de propaganda. Rusia, Germania, Franta si Anglia au fost pe rand aliati si dusmani, iar SUA au fost aliati cu Rusia in Al Doilea Razboi Mondial.

    Nu stiu cum v-ati fi descurcat atunci daca nu ar fi debarcat americanii si britanicii in Normandia… Nu o spun pentru a scadea faptele glorioase ale Armatei Rosii, ci doar pentru a indica faptul ca Occidentul nu este dusmanul traditional al Rusiei. Exista un banc care insa pare a indica mai corect ce reprezinta Rusia in istorie. Cineva suna la Radio Erevan si intreaba: cu cine se invecineaza URSS? Raspuns: cu cine vrea ea. Actualizat: cu cine se dusmaneste Rusia? Cu cine vrea ea! Eu vreau sa cred ca poporul rus a daruit umanitatii pe Puskin, Dostoievski, Tolstoi, Tchaikovski sau Repin, nu pe Stalin, Beria sau Molotov. Acestia sunt monstrii nascuti in cosmarele din lungul somn al poporului rus de dupa 1917.

    Observam mereu ca Rusia nu s-a vindecat de fantomele trecutului, in special de ororile celui de-al doilea razboi mondial, dar ar fi cazul sa intrebam daca Ucraina s-a vindecat de fantomele celor morti in foametea ce a urmat colectivizarii in perioada interbelica. Mai mult, oare noi trebuie sa uitam mortii nostri din timpul pogromurilor antiromanesti de dupa ocupatia din 1940? Polonezii ar trebui pur si simplu sa uite masacrele din padurea Katin?

    Noi, est-europenii, ar trebui sa uitam ororile comunismului?

    Ar fi bine daca Rusia, impreuna cu noi, ar face uitate aceste episoade dintr-un trecut de cosmar.

    Poate nu ati inteles, dar eu l-am parafrazat pe Shakespeare cu celebrul vers din piesa Hamlet: „Something is rotten in the state of Denmark!” denotand ca ceva nu este in regula, ceea ce conduce la suspiciuni si speculatii…