Agenda summitului NATO de la Chicago

NATO încotro?

Considerat a fi cel mai mare summit din istoria Aliantei, Summitul NATO de la Chicago, va avea loc în perioada 20- 21 mai, şi va găzdui delegaţii din 60 de state şi organizaţii. La discuţii vor participa pe lângă membrii NATO şi delagaţii din statele care participă la misiunea ISAF precum şi Rusia, ţări din Asia Centrală, Japonia, ONU, Banca Mondială şi UE.

Agenda discuţiilor va fi centrată pe: angajamentul Alianţei în Afganistan pe termen lung, dincolo de data retragerii trupelor, în 2014; necesitatea creării unui sistem eficient de înzestrare astfel încât ca Alianta sa dispuna de capacitati pentru protejarea populatiilor si teritoriilor ţărilor membre şi pentru a face faţă sfidărilor secolului al XXI-lea; întărirea reţelei de parteneriat deţinută de NATO în lume.

1. Discutiile privitoare la Afganistan:
– secretarul general NATO, Aders Fogh Rasmussen a precizat că deciziile ce urmează a fi adoptate vor demonstra că ansamblul comunităţii internaţionale îşi asumă responsabilitatea situaţiei din această ţară şi din regiune.

– comandantul ISAF, generalul John R. Allen, a declarat că unul din principalele subiecte abordate la summitul de la Chicago este stabilirea unei viziuni pentru prezenţa durabila a NATO în Afganistan;

– vor fi prezentate o serie de acorduri bilaterale care vor crea o reţea de parteneriat strategic, bilateral şi mondial cu Afganistanul. SUA şi principalii săi parteneri, între care Franţa, Marea Britanie şi Italia, au semnat deja parteneriate strategice cu Afganistan, marcând un angajament pe termen lung pentru securitatea, dezvoltarea şi administrarea acestei ţări;

– trebuie luată decizia stabilirii modalităţii de finanţare a forţelor afghane după 2014 de către comunitatea internaţională şi care va fi contribuţia ţărilor NATO şi a partenerilor din ISAF. Costul anual pentru finanţarea forţelor de securitate afghane a fost estimat la 4 miliarde de dolari, iar SUA încearcă să îşi convingă partenerii din NATO să contribuie cu o treime, adică 1,3 miliarde de dolari sau un miliard de euro;

– modalităţile concrete în care Alianta va continua misiunea de pregatire, sfatuire/consiliere si asistenta, insa vor exista si alte forme de ajutor, inca incerte.

2.  Principiile si politicile-cheie care vor caracteriza Alianţa în 2020 si dincolo de acest termen: se va încerca transpunerea în documente cadru a deciziilor luate la summitul de la Lisabona din noiembrie 2010.

3. Smart defence – apărare eficientă, cu bani mai puţini – la Chicago vor fi anunţate 25 de proiecte de cooperare, de la logistica si mentenanta pentru elicoptere, la trainning si centre de excelenta, protectia fortelor armate din teren.

3. Alte subiecte:

– existenta unor tensiuni cu partenerii:

a. Pakistanul a  acceptat în final să participe, pe fondul tensiunilor instalate între Islamabad şi Washington. Un flux continuu de informaţii a facut cunoscute implicarea directă sau indirectă a Pakistanului în protejarea lui bin Laden. Tensiunea a fost accentuată şi de folosirea de către SUA a dronelor deasupra Pakistanului pentru campanii contra zonelor tribale.

b. Raportul făcut public de Congres în care se exprima îngrijorarea legată de vânzările de arme de către Franţa, Germania şi Italia Rusiei, într-un volum fara precedent, de mai multe miliarde dolari, a mărit tensiunea între SUa şi Rusia. Raportul pune accentul pe contractul semnat între
Franta si Rusia în iunie 2010 şi care suscita îngrijorări faţă de posibilitatea pe care o ofera Moscovei furnizarea de către francezi de nave de desant de ultima generatie, Mistral, în zona Mării Baltice, ceea ce mai multe state membre NATO consideră o ameninţare.

c. dificultăţi în dosarul Afganistan. Administraţia Obama insistă ca membrii Alianţei să valideze un plan pe termen lung potrivit căruia americanii şi europenii îşi vor aduce aportul, atâta vreme cât va fi necesar, militar, politic şi economic în Afganistan. Dorinţa Washingtonului este evitarea unei dezagregari a înţelegerii dintre partenerii NATO când 2013 va marca bascularea stării actuale de război la starea de susţinere a forţelor afgane. Trimişi speciali ai lui Obama
s-au deplasat la Paris în aceasta săptămâna pentru a tatona ferimitatea deciziei noului preşedinte al Frantei de a pune capat prezenţei în Afganistan de la finele anului în curs. Premierul britanic, David Cameron, a promis că va face totul pentru a-l determina pe Hollande să se alieze calendarului american. Informaţiile primite din Paris nu sunt însă încurajatoare şi se caută o monedă de schimb pentru ameliorarea situaţiei dintre cele două ţări. Probabil, spun analistii, lucrurile se vor transa la summitul G8 şi în cadrul tete-a-tete-ului pe care Obama doreşte să îl aibă cu Hollande la Camp David.

d. amplasarea scutului antiracheta in Europa: este punctul major de divergenţă in relatia NATO-Rusia. NATO a propus Rusiei cooperarea la acest proiect, o cooperare in termeni inacceptabili pentru rusi, care cer garantii legale ca scutul nu este indreptat impotriva lor. Va exista însă potrivit unui oficial NATO apropiat subiectului, o puternica declaratie politica, prin care li se vor da ruşilor garantii politice pentru a determina Rusia sa coopereze. Moscova nu numai ca nu se arata deschisa cooperarii, dar declara ca va constru un sistem de aparare ca raspuns la cel al NATO. Opozitia Rusiei apare din faptul ca puterea sa de descurajare si de aparare se bazeaza pe
rachete, iar faptul ca un sistem antiracheta va poteja intregul teritoriu european se considera a perturba echilibrul de securitate in Europa. Numai ca li s-a explicat, pe diverse canale, in repetate randuri ce poate si ce nu poate face sctul antiracheta. Nu primele doua faze – care presupun si amplasarea interceptorilor in Romania, la Deveselu – ingrijoreaza Rusia, ci fazele trei si patru.

 

sursa: NATO.int, Romania Libera, HotNews

What Next?

Related Articles